Mi-ai zis să mai aștept... și să am răbdare,
Căci Tu ești Dumnezeu, și Tu dai rezolvare.
Mi-ai zis să mai aștept, și să stau în rugă,
Că-așa voi câștiga, veșnica cunună!

Mi-ai zis că mă iubești, și că mă ajuți,
Dar trebuie să am, cereștile virtuți! ...
Trebuie să rabd, să calc pe a mea fire,
Ca să pot primi, cereasca răsplătire!

Să nu pun voia mea, nicicând pe primul loc,
Căci aurul se lămurește, în cuptoare și în foc!
Să învăț să rabd! ... Pe toți să îi iubesc!
Și pentru orice rău, cu bine să plătesc!

Să trăiesc în pace, și cu vrăjmașul meu,
Așa mă vrea oricând, Bunul Dumnezeu!
Să trăiesc în pace, și să rabd ispita,
Să privesc în sus, să nu mai greșesc ținta!

Și după ce Domnul, frumos mă modelează,
Și ia o formă vasul... din nou mă cercetează!
Dacă încă n-am ajuns la forma dorită,
Dacă încă nu este, cerința împlinită,

Mai ține pe roată Meșterul lutul,
Iar apoi, într-un cuptor, El așază vasul...
Și un vas de cinste astfel va forma,
Care oglindește... Măreția Sa!

Și după ce toate, vor fi, cum El dorește,
Cu siguranță Domnul, cuvântu-Și împlinește!
Și atunci... chiar vasul, Îi va mulțumi,
Pentru Mâinile care-au știut, forma și ocroti!